Cred că cu suficiente date, preferintele noastre muzicale pot fi folosite că metoda de autentificare. Mi-am imaginat lumea în care că sa autorizezi o tranzacție trebuie sa prezinți playlist-ul de pe Spotify. Suna ridicol, daca ne gândim la problemele potențiale, dar în același timp suna amuzant.
Nu înțelegeam pe bună măsură ce înseamnă gustul muzical până când Amanda nu a insistat să ascultăm playlist-ul ei în timp ce suntem în mașina. Am acceptat cu dificultate, întrucât ascultam mereu muzica mea.
Și deci am ascultat muzica Amandei. Nu a trecut mult timp până la momentul când am găsit unele piese care mi-au plăcut foarte mult. Intr-atat de mult, încât le ascult acum repetat, le fredonez automat în creier și mă trezesc cu ele rezonând dimineață.
Și am înțeles în sfârșit. Atunci când vreau să înțeleg gusturile muzicale ale cuiva, am nevoie de întregul playlist. Un cântec sau doua e mult-mult prea puțin pentru asta. E intr-atat de puțin, încât risc să-mi creez o opinie grăbită și eronată.
Că sa continui ideea despre playlist-ul Amandei: am observat diferențele dintre gusturile noastre. Eu apreciez mult partea tehnica, ritmul, sunetele folosite, iar Amanda apreciază mai mult cuvintele și melodiile. Am descoperit în playlist-ul ei unele piese care erau extraordinar de bune din perspectiva cuvintelor și a melodiilor și pe care eu le-aș fi pierdut doar pentru că m-aș fi grăbit să asum că nu-mi plac.
Nu am finisat să ascult încă întregul playlist, dar am adăugat deja vreo 15 piese (număr ce îl acumulez foarte greu), ceea ce evidențiază punctele comune din gusturile noastre.
Până la urmă, concluzia este că preferințele noastre muzicale evidențiază cat de unici suntem. Pun pariu că nu există două persoane care au playlist-ul absolut identic. Dar sigur orice doi oameni pot găsi o piesa care sa le placa la ambii.
A doua concluzie importanta o voi prelua de la un video de pe canalul de Youtube Speeed: asuma că îți plac chestiile și acționează în baza acestei asumpții.