Fiind copii, suntem neînfricați în curiozitatea noastră. Întrebăm dacă vom deveni portocalii dacă mâncăm mulți morcovi, fără a admite posibilitatea de a părea ridicoli. Pe măsură ce creștem, încă avem întrebări de pus, dar încep să ni se pară stupide, chiar dacă nu sunt. „Cum pot să pun o întrebare despre această eroare? Am rezolvat deja lucruri din astea de atâtea ori!” - asta aș fi spus mie însumi acum un an.
Mi-am dat seama că această ezitare nu este doar inutilă, ci și contraproductivă. E ca și cum ai încerca să-ți găsești drumul într-o cameră întunecată fără să aprinzi lumina, doar pentru că ai mai fost acolo. Calea poate fi familiară, dar fără lumină, riști să te împiedici sau să te rătăcești.
Să pui „întrebări stupide” nu este un semn de slăbiciune, ci un instrument pentru creștere și înțelegere. Până la urmă, chiar nu am deveni portocalii dacă am mânca mulți morcovi? Nu ne face carotenul portocalii?
Poză de David Holifield de pe Unsplash