Prima amintire legată de calculator e de când aveam vreo 5-6 ani. Eram la școală, unde lucra mama mea. Nu-mi amintesc foarte multe detalii din ziua aceea, dar țin minte că am ajuns cumva în cabinetul de informatică. În cabinet era un domn, care stătea în fața unui calculator. Îmi amintesc că domnul mi-a zis că se apropie imediat după ce se eliberează.
Cabinetul acela era o încăpere mică cu mese pe perimetrul pereților și cu spațiu gol la mijloc. Mesele erau lipite una de alta și pe ele stăteau calculatoare cu ecrane voluminoase. Predomina și un miros specific - o combinație din plastic, hârtie, praf și televizor vechi. Podeaua era de lemn, vopsită în cafeniu și reușeam să separ mirosul ei de restul mirosurilor - multe cabinete din școală aveau aceeași podea. Auzeam un sunet care semăna cu sunetul becurilor din alte clase de la școală, cu bipuri periodice și sunetul metalic și zgârietor al arcurilor din tastatură.
Odată ce domnul s-a eliberat, a conectat calculatorul de lângă scaunul meu. Nu știam exact ce se va întâmpla, dar eram foarte entuziasmat și curios. Țin minte foarte bine senzația asta, de parcă te trezești de 1 ianuarie și știi că sigur să sub brad este ceva pentru tine.
Mi-a fost conectat un joc și mi s-a explicat cum să mă joc.
Nu-mi amintesc ce exact s-a întâmplat după (sunt sigur că m-am jucat pân m-a luat mama), dar din acea zi nu am putut să pierd nicio oportunitate să interacționez cu un calculator.
Dacă mergeam la cineva în ospeție și acolo era un calculator, puteai să fii sigur: cel puțin am încercat să apăs niște butoane.